Vine nava românească: doi târâş şi unul degeaba!

Pe astea ni le-au vândut, cu astea venim! Păi, de unde altele? Şi, până le punem la punct, oricum durează… Că de aia sunt nave militare, să fie pregătite meticulos. Doar nu o să plecăm cu ele „la război” chiar la prima strigare! Ce, sunt cargouri să meargă la încărcare imediat ce s-a semnat contractul?! E vorba de marina militară, sobră şi meticuloasă, nu de simplă „vaporeală” comercială, făcută pe repede înainte, să nu se răzgândească onor clientul.

Şi apoi, ce rost are să ne grăbim? Dacă nu găsim toate piesele de la motoare şi plecăm fără vreun şurub, de se dezmembrează nava înainte să ajungem? Vorba aceea, la ce am cumpărat, oricum o să duduie motoarele în cadenţa lui „doi târş şi unul degeaba”!

Dar, important e să ajungem acolo… În vreo lună-două, că de aia e operaţiune militară. Să avem vreme să ne pregătim meticulos! Că doar nu stăteam cu fregata militară cu glonţ pe ţeavă, de gardă la fruntariile marine ale ţării? Ea se odihena, de vreo trei ani încoace, la chei, mai mult pe post de „marele pavoaz”, ca la expoziţie. Să o vadă duşmanul din zare, în vreme ce noi ne vedeam liniştiţi de alte tale. Mai o criză politică, mai un şut în nevoile ţării.

Acum, lăsând gluma la o parte, chiar ar trebui să ne întrebăm: de ce am dat milioane de euro pe două ceainice? Fie ele şi britanice… Căci, deşi oficial fregata Regele Ferdinand este şi „nava-amiral a Forţelor Navale Române”, înlocuind fostul distrugător Mărăşeşti, în realitate ea este total expusă atacurilor. Nu are sistemele de rachete navale sau instalaţiile de artilerie necesare în cazul ripostei în faţa unui atac, spre deosebire de „bătrânul” Mărăşeşti dotat cu patru instalaţii de lansare rachete navă-navă, patru instalaţii de tragere artileristice navale şi antiaeriene şi o instalaţie de lansare bombe antisubmarine.

În fapt, în cazul celor două fregate (Regele Ferdinand şi Regina Maria), luate „la pachet”, doar numele e pompos. Căci ele sunt mai mult inactive, stând la chei. Şi ce dacă vine duşmanul peste noi? Poate să dea şi el un fax cu o lună înainte. Să avem timp să le pregătim, să le mai dăm cu unsoare pe la ţâţâni şi un pic de vopsea pe sub burtă.

Şi atunci, una din două. Ori matelotul cârmaci-cârpaci şi-a continuat miştocăreala la adresa coaliţiei, ca dedicaţie pentru preşedintele francez, şi trimite un vapor pe care îl ştie oricum că abia ţine de o instrucţie- două, pe soi de simulator plutitor, ori cineva şi-a bătut joc de resursele de întreţinere pentru menţinerea “în aşteptare”, cu glonţ pe teava tunului, a tocat banii şi, acum, din graba, înghesuie două sute de militari în măruntaiele unei conserve.

Cel mai probabil, Traian Băsescu are habar de cum stau lucrurile. Pentru că, singur a spus: „problema este că suntem ca un trăgător care are o armă în mână şi îi tremură degetul pe trăgaci”. Ştie, dar tace. Că doar trebuie să-i dea peste nas unuia dintre omologii lui europeni, într-o ironie pe care o înţelege doar el. În plus, din cei peste patru milioane de euro alocaţi pentru „reactivarea” fregatei, ţinută mai mult la chei de prin 2008 încoace, poate mai ies şi nişte bani pentru partid. Căci, război ori nu, vremea campaniei (electorale, desigur!) tot vine…

De aceea, parcă s-a cere o comisie parlamentară. Căci, dacă sunt atât de „inoperabile” încât e nevoie de o lună de pregătiri şi un munte de bănet, de ce să punem viaţa marinarilor în pericol? Sau, dacă sunt funcţionale, cine fură de fapt bani pe seama scoaterii din presupusa stare de conservare? Mai ales că fregatele nu sunt proiectate să facă faţă unei situaţii de atac ce poate interveni chiar şi în cazul unei simple patrulări pentru supravgherea respectări embargoului.

Or, în asemenea condiţii, de livrare de „carne de tun”, mai avem şi un submarin bun de pus „la bătaie”. Ce dacă e mai mult pe ruşeste pe dinauntru? Poate nu se prinde nimeni. Şi nici nu contează că, de fapt, nu mai intră sub apă că rămâne acolo, îl putem trimite. Îl putem „oferta”, să aibă unii motiv să mai ia niste bani de la buget, chipurile să-i scoatem junghiurile de rugină de prin măruntaie.

Aşadar, mergeţi voi, dară, că venim şi noi! Cu fregata scârţa-scârţa, aşa în vreo lună. Pentru că, ăl de trebuie să-şi scoată comisionul, şi-l va lua chiar de se va fi sfârşit războiul până atunci.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply